"... alta îmi răspunzi", ne-a spus Răzvan Mătăşel mai tuturor olimpicilor publicitari apăruţi de dimineaţă la tutoriatul 2. Şi avea dreptate.
În timp ce Ciprian rata magistral testul la sociologie şi Maria suferea de o bătătură absurd de mare, Filip, Sergiu şi cu mine descopeream că sediul ARRP e deasupra televiziunii-garsonieră OTV. Urcăm, băgăm capul pe uşă, în sală doar Marius Negrea şi două fete de la Voodoo Advertising. Măi să fie. Şi noi ne îngrijoram că suntem doar 3. Între timp au mai apărut, câte doi, câte trei, reprezentanţi Knock-Knock, Mindset, Topolino şi A crăpat piticu'. Din partea celorlalte echipe, tăcere. Acestea fiind zise, ne-am mutat mai în faţă.
Şi a început discuţia. Cu noi. Care ne-am uitat unul la altul şi am băjmăjit ceva despre mediile potrivite campaniei noastre. Marius ne-a confirmat bănuiala că nu există medii "musai" de folosit, iar Răzvan ne-a amintit să căutăm ideea, nu execuţiile. Pe urmă ne-au cerut cea mai proastă idee şi noi am oferit-o pe cea care, se pare, îi comunică omului deja obosit de la serviciu că acum poate munci şi acasă. Grozav. La abonamente, primiţi şi un ştreang.
Din discuţiile cu celelalte echipe, am aflat, printre altele, ce nu înseamnă lux, că barmanul poate să-ţi pună în pahar ce wiskey vrea el şi că fotbalul românesc are un viitor luminos, dar care lipseşte cu desăvărşire. După cele două ore anunţate, plus un bonus de 50%, tutorii au tulit-o spre vieţile lor ocupate, noi am dialogat pe fugă cu cei trei Mindsetteri (că tot se plângeau pe blog de lipsa networking-ului...) şi ne-am îndreptat în pas vioi spre o "furtună de gândire" spontană.
Dar despre furtuna asta, şi despre surorile ei anterioare şi viitoare, în episodul următor.
În timp ce Ciprian rata magistral testul la sociologie şi Maria suferea de o bătătură absurd de mare, Filip, Sergiu şi cu mine descopeream că sediul ARRP e deasupra televiziunii-garsonieră OTV. Urcăm, băgăm capul pe uşă, în sală doar Marius Negrea şi două fete de la Voodoo Advertising. Măi să fie. Şi noi ne îngrijoram că suntem doar 3. Între timp au mai apărut, câte doi, câte trei, reprezentanţi Knock-Knock, Mindset, Topolino şi A crăpat piticu'. Din partea celorlalte echipe, tăcere. Acestea fiind zise, ne-am mutat mai în faţă.
Şi a început discuţia. Cu noi. Care ne-am uitat unul la altul şi am băjmăjit ceva despre mediile potrivite campaniei noastre. Marius ne-a confirmat bănuiala că nu există medii "musai" de folosit, iar Răzvan ne-a amintit să căutăm ideea, nu execuţiile. Pe urmă ne-au cerut cea mai proastă idee şi noi am oferit-o pe cea care, se pare, îi comunică omului deja obosit de la serviciu că acum poate munci şi acasă. Grozav. La abonamente, primiţi şi un ştreang.
Din discuţiile cu celelalte echipe, am aflat, printre altele, ce nu înseamnă lux, că barmanul poate să-ţi pună în pahar ce wiskey vrea el şi că fotbalul românesc are un viitor luminos, dar care lipseşte cu desăvărşire. După cele două ore anunţate, plus un bonus de 50%, tutorii au tulit-o spre vieţile lor ocupate, noi am dialogat pe fugă cu cei trei Mindsetteri (că tot se plângeau pe blog de lipsa networking-ului...) şi ne-am îndreptat în pas vioi spre o "furtună de gândire" spontană.
Dar despre furtuna asta, şi despre surorile ei anterioare şi viitoare, în episodul următor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu