luni, 18 mai 2009

Te minus...

... 12 ore.
Cine prezintă? Cum zici aici? Care e ordinea slide-urilor? Oare e ok ce-am făcut? O să le placă? O să înţeleagă? Crezi că o să te bâlbâi? Ai trimis mail-ul fetelor de la Biz? A mers prezentarea de pe cd? De ce aţi întârziat? De ce tot la Mc? De ce nu facem poze la întâlnirile astea? Care sunt şansele să intrăm primii? Crezi că are vreo importanţă? Cu ce te îmbraci? N-o să fie cald? Să aduc o sticlă de cafea? Să vin cu notiţe? Ce-or fi făcut ceilalţi? Vine maică-ta să ne vadă? Din colegii de facultate vine cineva? E normal să am emoţii? Unde mergem după? Chestia asta chiar se întâmplă? Acum?
Da. Te minus 12 ore, cum se spune în filmele americane. Se întâmplă acum.
Noapte bună, dragi ascultători. Dacă veţi fi în sală mâine, zâmbiţi-ne. Merităm.

sâmbătă, 16 mai 2009

not so... little Story

Trebuie să recunosc că sunt puţin stresată. Peste 3 ore şi 50 minute voi înmâna cd-ul cu prezentarea noastră pentru finală. Şi gata, de atunci nu mai schimbăm nimic. Nici vorbă de "aaah, am uitat să pun toate diacriticile" sau "hai mai bine să facem aşa...".

De ce zic asta? Pentru că tocmai aşa sună povestea noastră de la rezolvarea brief-ului pentru finală. Să o luăm pe rând.

Ziua în care am aflat pentru cine vom "lucra". După o scurtă examinare a posibililor clienţi, am căzut cu toţii de acord pe cine vrem şi pe cine nu, chiar dacă nu era un criteriu. Ne-a picat BIZ, am răsuflat uşuraţi pentru că ştiam despre ce e vorba şi ne plăcea revista. Ne-a plăcut şi de Adina şi Alina cu care ne-am mai întâlnit oricum pe parcurs.

Urmărind schedule-ul făcut de Raluca, ar trebui să spun ceva şi despre prima întâlnire de brainstorming. Am stat pe Motoare până când ni s-a făcut frig, dar am schiţat cine este targetul nostru şi am venit şi cu câteva idei strategice pentru campanie. Era încă devreme atunci.

Mi-e puţin ruşine să vorbesc despre nenumăratele întâlniri la Mec Romană. Ideile erau întrerupte de câte un "hai să ne luăm o îngheţată", pentru ca apoi îngheţata să fie singura consolare pentru câte o idee respinsă de ceilalţi din echipă. Am învăţat (aproape toţi) să nu mai ţinem cu îndârjire la câte o idee care ni se pare bună doar pentru că e a noastră.

Acum o săptămână ne-am întâlnit în ceainărie. Acolo am văzut care e treaba cu Forbes şi ne-au venit idei de război. Pentru strategie, desigur. După ce ne-am lămurit şi cu războiul a urmat o idee care chiar promitea. Ne-am străduit să o dezvoltăm în parcul Izvor, lângă mici, bere şi alte delicatese. Eram deja obosiţi, aşa că am lăsat-o pe a doua zi.

Ne-am dus şi la sediul Biz. Cu adresa în faţă, am reuşit să ignorăm faptul că sediul era chiar în spatele nostru. Noroc cu Adina, care ne-a arătat pe unde să o luăm. Odată ajunşi în sala de protocol am început să îi povestim Alinei ideile noastre, de la cele mai bune până la cele spuse după 4 ore de brainstorming.

Am plecat după întâlnire cu 2 idei strategice, care puteau fi combinate. Din păcate nu prea vedeam execuţiile şi începeam să ne panicăm. Le-am dezbătut, am revenit la idei vechi, am obosit şi vroiam acasă.

Însă pe Motoare ne-a venit Ideea. Ne plăcea şi mergea foarte bine pentru mediile la care ne gândeam, ca să nu mai zic de cât de bine se potrivea cu obiectivele noastre. Peste două zile deja stabileam execuţiile, atât de entuziasmaţi încât eram gata să cumpărăm un sac de cartofi.

Ieri ne-am întâlnit la mine să facem prezentarea. Cam 6 ore ne-a luat să punem pe hârtie ce şi cum facem şi mai ales, de ce. Momentele de seriozitate au fost risipite printre crize de râs isteric ("Hai să le facem un aeroport!"), inventat cuvinte, zdrăngănit şi muuuulte bomboane de ciocolată. Prezentarea a fost gata abia în noapte.

Şi aşa ajungem la momentul de faţă, când mă uit nervos la ceas şi din când în când deschid prezentarea pentru a o verifica. A fost fain să lucrăm la campania asta şi mult mai greu decât ne aşteptam iniţial. Dar am făcut o treabă de care suntem mândri şi vă aşteptăm la prezentările publice să ne distrăm împreună.

joi, 14 mai 2009

Little schedule

Acum 15 zile eram la Parlament, aşteptând să ne tragă un client din bolul cu plicuri.
Acum 11 zile eram pe Motoare, dându-ne seama cine este şi ce face cumpărătorul de revistă Biz şi vizitatorul de GândeşteBiz.ro.
Acum 7 zile eram la Mc Romană, căutând o idee despre care să putem vorbi la tutoriat.
Acum 6 zile eram în sediul ARRP, zâmbind nervos pentru că nu aveam ideea.
Acum 4 zile eram în Rendez-Vous, răsfoind revista-competitor.
Acum 3 zile eram la sediul Biz, discutând cu Alina despre strategie şi puncte forte ale produsului.
Acum 2 zile eram din nou pe Motoare, schimbând semnificativ ideea centrală.
Azi eram în Green Hours, căutând execuţii cât mai creative.
Mâine vom fi la Maria, punând la punct prezentarea.
Poimâine vom fi (prin reprezentant) la sediul Ethos, predând CD-ul.
Peste 3 sau 4 zile vom fi în faţa câtorva prieteni şi duşmani, repetând cu public prezentarea.
Peste 5 zile vom fi pe scenă, convingându-vă de cât de bună e campania noastră.

În desfăşurătorul de mai sus au intrat multe cutii de Pepsi, multe telefoane, sms-uri şi cartele de metrou, multe pagini din carneţelul lui Filip, din ce în ce mai puţine "eu nu sunt de acord"-uri şi din ce în ce mai multe "da, frate!"-uri. Funcţionăm. Ţineţi-ne pumnii.

vineri, 8 mai 2009

"Una te întreb..."

"... alta îmi răspunzi", ne-a spus Răzvan Mătăşel mai tuturor olimpicilor publicitari apăruţi de dimineaţă la tutoriatul 2. Şi avea dreptate.
În timp ce Ciprian rata magistral testul la sociologie şi Maria suferea de o bătătură absurd de mare, Filip, Sergiu şi cu mine descopeream că sediul ARRP e deasupra televiziunii-garsonieră OTV. Urcăm, băgăm capul pe uşă, în sală doar Marius Negrea şi două fete de la Voodoo Advertising. Măi să fie. Şi noi ne îngrijoram că suntem doar 3. Între timp au mai apărut, câte doi, câte trei, reprezentanţi Knock-Knock, Mindset, Topolino şi A crăpat piticu'. Din partea celorlalte echipe, tăcere. Acestea fiind zise, ne-am mutat mai în faţă.
Şi a început discuţia. Cu noi. Care ne-am uitat unul la altul şi am băjmăjit ceva despre mediile potrivite campaniei noastre. Marius ne-a confirmat bănuiala că nu există medii "musai" de folosit, iar Răzvan ne-a amintit să căutăm ideea, nu execuţiile. Pe urmă ne-au cerut cea mai proastă idee şi noi am oferit-o pe cea care, se pare, îi comunică omului deja obosit de la serviciu că acum poate munci şi acasă. Grozav. La abonamente, primiţi şi un ştreang.
Din discuţiile cu celelalte echipe, am aflat, printre altele, ce nu înseamnă lux, că barmanul poate să-ţi pună în pahar ce wiskey vrea el şi că fotbalul românesc are un viitor luminos, dar care lipseşte cu desăvărşire. După cele două ore anunţate, plus un bonus de 50%, tutorii au tulit-o spre vieţile lor ocupate, noi am dialogat pe fugă cu cei trei Mindsetteri (că tot se plângeau pe blog de lipsa networking-ului...) şi ne-am îndreptat în pas vioi spre o "furtună de gândire" spontană.
Dar despre furtuna asta, şi despre surorile ei anterioare şi viitoare, în episodul următor.

A fi sau a nu fi...

inovativ inovator? incredibil, dar aceasta e întrebarea. Vom reveni după lungi cugetări - şi câteva secole - cu răspunsul. stay tuned.

sâmbătă, 2 mai 2009

little Thoughts think Biz


Pa-paaam. Mi-a luat mult mai mult decât mă așteptam sa fac doodleul ăsta pentru că am făcut greșeala de a întreba lumea ce părere are... semăn cu un băiat, de ce sunt la work?, nu am sâni, nu trebuia să am sâni, nu îmi plac macaroanele cu brânză... Oricum, știu, nu prea au trăsături personajele, dar se înțelege cine e cine, nu? (prima e Maria)

Also, mai aveam și eu de adăugat ceva legat de conferințe, chestia pe care eu o consider cea mai importantă și pe care nu ințeleg cum de ceilalți au uitat-o: am avut ecusoane tipărite! How cool is that?
Șiiii nu e tot... L-am văzut pe dl. Șopârlă (sau Hienă), de la Animal X. Știu, chestia cu participatul la olimpiadele astea începe în sfârșit să aibă sens.

A, mi-am adus aminte: care o fi fost ideea persoanelor care ne-au dat acele cd-uri cu "monitorizare media"? Am trecut prin toate, pentru ca inițial mă gândeam că ne va ajuta destul de mult in procesul de research. Însă, din câte am putut să îmi dau seama, au dat un search prin articolele de ziare si reviste după cuvântul "biz". Și, normal, de multe ori a apărut cuvântul "showbiz", motiv pentru care primul link era către un articol, din Liberatea parcă, cu o tipă dezbrăcată. Desigur, nu e nimic în neregulă cu tipe dezbrăcate, doar că nu la asta te-ai aștepta când auzi monitorizare media a revistei Biz...

joi, 30 aprilie 2009

Altădată, azi merg la conferinţe!

Mă simţeam tare mândră când primeam câte un telefon zilele astea de la diverşi oameni care aveau nevoie de mine, pentru că aveam ocazia să îi refuz astfel: "Îmi pare rău, dar merg la Conferinţe.Cum, nu ştii? Suntem în finală la Olimpiadele Comunicării."

Luni am ajuns la Parlament târziu. Ratasem deja prima conferinţă şi Filip îmi reproşa din priviri că nu o prindem nici pe a doua. Într-un final am intrat şi am prins micul discurs agresiv al domnului de lângă Raluca. Am înţeles cât de cât ce înseamnă CSR şi am ascultat cuminte întrebările oamenilor din sală, avizi de a afla cât mai multe şi totuşi puţin neatenţi; am auzit cel puţin 2 întrebări puse de mai multe ori, şi nici măcar reformulate.
Ultima conferinţă m-a dezmorţit. Mi-a plăcut tare mult de Bobby Voicu şi Sorin Tudor, care nu numai că au avut nişte prezentări foarte bune, au reuşit să fie şi amuzanţi dar şi foarte coerenţi. Nu mi-a prea plăcut prezentarea despre campaniile politicienilor, prin simplul fapt că nu am fost de acord cu trei sferturi din ce s-a spus. De acord, e important ca un politician să îşi creeze un blog unde să posteze constant, fie sau nu campanie electorală, dar nu e destul. Nu cred că new media îi va ajuta pe politicieni în campanie prea mult, având în vedere cine vine la vot şi unde (zona urbană/rurală). Nu mi s-a părut prea aplicabil în contextul curent. Să nu uităm că vorbim despre România.
A fost foarte interesant să aflu despre gradele de separaţie pe net şi despre social networks. Da' tot nu-mi fac cont pe twitter.

A doua zi mi-ar fi plăcut tare mult să ajung la conferinţa despre comunicare politică. Din păcate, n-am ajuns. În schimb am fost la cea despre cariere în RP. Mi-au plăcut oamenii de aici, au avut prezentări bune, cu excepţia unor termeni care apăreau din când în cand şi care ne făceau pe mine şi pe Raluca să ne uităm nedumerite una la alta. Poate nu trebuia să menţionez asta.
Am înţeles cum stau lucrurile într-o agenţie de Relaţii Publice şi mi-ar plăcea să fiu un exec, cum spuneau invitaţii, sau un PR Assistant, de ce nu?

O singură observaţie: dacă tot e frumos să vorbim corect, că aşa cere meseria, de ce ne chinuim să traducem expresii din engleză mot-a-mot? Face vreun pic de sens pentru voi? Că pentru mine nu face.