Să ne întoarcem în timp, la momentul când Maria încă nu deschisese mail-ul de "felicitări, aţi intrat, să n-o daţi în bară acum". Şi să ne povestim prezentarea, care chiar a fost foarte tare.
La 9, cu aproape două ore înainte de "programare", Ciprian, Sergiu şi cu mine eram deja la Crângaşi, chiori de somn. Apare Maria, persoana cu orientarea în spaţiu, ne urcăm în 41, apare şi Filip, mergem, coborâm, suntem prin zonă. Adică prin spatele Casei Presei.
Ne uităm în dreapta, ne uităm în stânga, "mă, io cred că e pe aici" şi pornim în pas vioi. După care vedem şi săgeata pe care scria mare "Olimpiadele Comunicării". Buuun aşa. Ajungem, ne înscriem, comitetul de întâmpinare ne întreabă de cel puţin 5 ori dacă suntem toţi. Eram toţi. Sala de aşteptare, 5 scaune în cerc, muzică puţin dubioasă despre "marijuaaa-naaa e felicidad" (pentru inspiraţie?) şi, într-un final, Cătălin-ul responsabil cu echipele de la Board-ul 2 spunându-ne, citez, "hai, hai, hai!".
La 9, cu aproape două ore înainte de "programare", Ciprian, Sergiu şi cu mine eram deja la Crângaşi, chiori de somn. Apare Maria, persoana cu orientarea în spaţiu, ne urcăm în 41, apare şi Filip, mergem, coborâm, suntem prin zonă. Adică prin spatele Casei Presei.
Ne uităm în dreapta, ne uităm în stânga, "mă, io cred că e pe aici" şi pornim în pas vioi. După care vedem şi săgeata pe care scria mare "Olimpiadele Comunicării". Buuun aşa. Ajungem, ne înscriem, comitetul de întâmpinare ne întreabă de cel puţin 5 ori dacă suntem toţi. Eram toţi. Sala de aşteptare, 5 scaune în cerc, muzică puţin dubioasă despre "marijuaaa-naaa e felicidad" (pentru inspiraţie?) şi, într-un final, Cătălin-ul responsabil cu echipele de la Board-ul 2 spunându-ne, citez, "hai, hai, hai!".
Aaaaici e aici. Dacă până atunci am mai avut, ca orice grup, şi oarecari disensiuni (cuvinte mari, să impresioneze), intrând în sala de prezentare am funcţionat impecabil. Am început prin a ne prezenta unul pe celălalt, timp în care cel prezentat afişa un bubble cu gândurile lui. Cred că au apreciat asta. Au început să râdă, ceea ce e mereu bine. Apoi am început prezentarea propriu-zisă. Am vorbit toţi, nu ne-am bâlbâit semnificativ, n-am bâţâit din picioare şi nu ne-am trosnit degetele, am zâmbit, am interacţionat, am răspuns la întrebări fără să ne întrerupem sau să ne contrazicem. Şi am fost teribil de convinşi de ceea ce am spus. Campania noastră a fost, timp de 12 minute, soluţia pentru pacea mondială şi leacul pentru chelie.
Şi a mers. Suntem în finală. Mă duc să mai dansez puţin în faţa oglinzii pe tema asta.
Şi a mers. Suntem în finală. Mă duc să mai dansez puţin în faţa oglinzii pe tema asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu