Pentru că aşa a fost.
Acum, ceea ce vrea Ciprian de fapt să spună este că Filip vroia de fapt să spună că ne-am calificat şi că suntem happy. Filip, nu eu. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de "iii".
Asta nu înseamnă că eu nu sunt happy. Chiar foarte. Ţin să spun că stateam cu gmail-ul deschis de vreo 2 minute şi cu o altă fereastră peste mozilla (da, am monitor de 24 inch şi îmi permit asta) şi la un moment dat văd că pagina îşi dă un fel de auto-refresh. Dubios.
Mail... ceva cu calificare finală... ooof, deci a intrat mailul care ne va spune mulţumim că aţi participat, ne vedem la conferinţe şi mai mult noroc la anu'. Deschid... "vă felicit", mda... "pentru calificarea în finală", nu mai spune. Stai, ce?!
Următoarele 15 minute am tot sunat, sărit, ţipat. Filip plecase de la calculator tocmai când eu îi ziceam să se uite pe mail, Raluca nu era acasă, dar a fost o plăcere să îl anunţ pe tatăl ei, Ciprian era foarte fericit şi lui Sergiu nu îi venea să creadă.
Păcat că nu le-am lăsat celor din juriu "gândurile" noastre. A, da, voi nu ştiţi, dar am avut o prezentare foarte tare. Şi nici nu ne-am împiedicat de prag.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu